De ce nu mai cumpăr pâine

  • Pâinea din comerț are un gust tot mai infect.
  • Verificarea periodică a conservanților înscriși pe ambalaj și verificarea constantă a termenelor de garanție (nici prea mari, nici prea mici) consumă timp și nu oferă vreo garanție reală în privința calității produsului.

Adevărul este că nu știu vreun produs de panificație (pâine, lipie, turtă etc.) pe care să îl pot considera acceptabil în urma raportului firesc dintre calitate și preț.

În topul preferințelor mele, făina integrală de grâu pierde teren pe zi ce trece. A existat în viața mea și o perioadă în care m-am panicat aflând despre efectele pe termen lung ale consumului excesiv de produse cu gluten.

Dincolo de acele efecte, am descoperit gustul mai aromat al altor tipuri de făină – de hrișcă, de mei și de porumb. Și într-o zi mi-am făcut curaj și am copt prima mea turtă (făcută simplu, în tigaie, din făină de hrișcă, apă, sare, un praf de bicarbonat și puțin ulei de cocos).

Prima turtă a fost savurată împreună cu un gem dulce-acrișor de caise. Au urmat turtele unse cu unt și prăfuite cu sare, apoi turtele cu măsline, turtele frecate cu usturoi și cu ulei de măsline. Eu și micuța A. am devenit mari devoratoare de turte. :P

Rețeta pentru turtă este cât se poate de simplă:

  • circa 150 g făină de mei sau de hrișcă (cu făină integrală de grâu se coc mai greu și au un enervant gust acrișor)
  • o linguriță de ulei de cocos
  • un praf sare
  • un praf de bicarbonat (nu e obligatoriu; eu îl pun din obișnuință, pentru că îl folosesc des în rețeta de clătite)
  • apă (cât e nevoie ca să iasă un aluat cremos, precum smântâna)

Ingredientele se amestecă în castron cu o lingură de lemn. Putem adăuga în compoziție și semințe.

Aluatul se toarnă în tigaia anti-aderentă și se nivelează cu lingura de lemn. Se lasă la copt pe fiecare parte circa 12-15 minute, în funcție de grosimea turtei și de puterea focului. Turta rezultată este destul de crocantă, mai ales la margini.

Pâine fără conservanți, preparată în circa 30 de minute!

În acest context am decis că pâinea din comerț nu mai este pentru mine și m-am reprofilat pe turte.

Nu sunt adepta deciziilor radicale și știu că vor exista momente când voi pofti la un covrig cu susan din oferta vreunei simigerii cunoscute. Ce pot să vă spun sigur este că la pâinea din comerț eu nu mă mai întorc.

Iar acum, că am bifat turtele, pot să încerc și piadinele din mămăligă, propuse de Carmen.

Irina

Special pentru copiii pofticioși sau mai puțin pofticioși

De curând, în biblioteca noastră și-a făcut loc o culegere de povești foarte speciale. Sunt șase povești care încurajează alimentația sănătoasă în rândul copiilor, prin consumul… nelimitat de legume. :D

Poveștile au originalitate și sunt pline de umor, vocabularul folosit este unul foarte bogat, iar ilustrațiile ajută la stimularea atenției și imaginației copiilor.

Textele sunt scrise de pedagogul Luminița Alexandru, iar partea vizuală poartă semnătura Andei Cofaru. Cartea este însoțită de un CD cu cele șase povești (plus una) în interpretarea și lectura antrenantă a lui Cristi Ionescu.

De asemenea, cititorii au la dispoziție o mapă digitală ce cuprinde unele explicații privitoare la text și la CD, un mini-dicționar și o serie de activități educative.

Cartea a fost publicată inițial în limba engleză și a fost distinsă cu un premiu special la Beverly Hills International Book Awards.

V-am făcut curioși? Culegerea noastră se cheamă Poftă de povești, face parte din colecția Copilul Verde și a apărut recent la Editura Tandem Media.

Cartea vizează un public de peste 4 ani, însă poveștile au fost elaborate în urma unor ateliere de nutriție și viață sănătoasă, susținute de Luminița Alexandru, cu copii între 3 și 8 ani.

Pentru micuța A. (3 ani) lecturez pe sărite, alegând fragmentele cele mai amuzante. De departe, cea mai apreciată poveste este cea a lui Fintifliușcă, dinozaurul cel teribil de pofticios. Fintifliușcă nu se poate opri din mâncat legume și mereu cere câte două bucăți din fiecare soi.

Pofat de povesti - dinozaur

Partea vizuală ajută foarte mult textul. De la prima răsfoire, fără să aduc în discuție ilustrațiile, micuța A. mă oprea din lectură să-mi arate casele în formă de ciupercă, gardul din morcovi, cartofii deghizați în bolovani, pomii din buchete de broccoli.

În format audio, povestea care a prins-o pe A. cel mai mult este exact povestea care nu se regăsește în carte – „În pădurea cu alune”. S-a atașat aproape instant de cele două personaje principale – doi pitici. Că îi plac personajele e puțin spus, pentru că la fiecare altă poveste mă tot întreabă unde sunt acei doi pitici și ce mai fac ei. Dorm, mănâncă, se joacă? :-)

Mapa de activități este plină de idei frumoase pe care abia așteptăm să le punem în practică la momentul potrivit.

Cu mare interes și mare poftă mă gândesc și la ce bunătăți vor conține următoarele titluri din seria Copilul Verde.

Sper că v-am făcut și pe voi curioși.

Irina

Pofta de povesti - coperta

Magie într-un castron cu salată

Mă simt ca un magician de soi atunci când am în față legume proaspete din care trebuie să improvizez o salată.

Motivul e simplu. Până de curând, pentru mine, salata de crudități însemna fie o adunătură de roșii, castraveți, lăptuci, ardei gras și ceapă, fie o grămadă de fâșii de varză, fie niște morcov și țelină date pe răzătoare.

Apoi a venit ziua în care am decis să găsesc o combinație gustoasă de crudități, care să fie și ușoară și sățioasă.

Prima salată improvizată a avut lăptuci, castraveți, măsline, semințe decojite de dovleac, semințe decojite de floarea soarelui, semințe de cânepă măcinate, câțiva stropi de ulei de măsline și sare. Delicioasă!

Apoi am încercat și varianta cu țelină rasă, morcov ras, semințe decojite de floarea soarelui și de dovleac, ulei de măsline și sare. Alt deliciu!

O altă magie „culinară” s-a produs și în ziua în care, printre castraveți și ardei gras, am așezat și niște frunze de pătrunjel tocate mărunt-mărunt. Am realizat că până la 35 de ani habar n-am avut despre ce înseamnă o salată reușită! :P

Între timp mi-am făcut și un obicei din a spăla legumele (altele decât rădăcinoasele) în ziua în care le cumpăr de la piață și de a le depozita la frigider fie în casolete cu capac, fie în pungi ermetice (lăptucile în special).

Voi ce salate magice știți să faceți?

Irina

casoleta

 

Pantofi de primăvară

În luna aprilie, magazinul Bigstep a fost pentru noi un fel de Iepuraş de Paşte. Cu drag ne-au trimis spre testare aceşti pantofiori Pediped din piele naturală.

pantofi

De cum am scos cutia la înaintare, două mânuţe dibace s-au pus imediat pe treabă şi, în nici 10 secunde, pantofiorii au fost încălţaţi. Fără doar şi poate, a fost cel mai rapid încălţat la care am asistat vreodată. :-)

ne-am incaltat

Impresiile mele la prima vedere au fost foarte plăcute: pantofi moi şi flexibili, uşori, cu design delicat, cu miros discret (recunosc că îmi displac mirosurile tari pe care le au în general pantofii noi).

Ieşirile noastre n-au menajat deloc pantofii: micuţa A. (2 ani și 9 luni) i-a luat la joacă în nisip, prin ploaie, la plimbări prin iarbă, pe drum pietruit, chiar şi pe drum de ţară. Talpa (antiderapantă, făcută din cauciuc natural), îmbinările şi cusăturile arată în continuare impecabil.

afara cu pantofi

Interiorul pantofilor nu şi-a schimbat mirosul, confirmând faptul că pielea naturală a permis respiraţia piciorului. Micuţa A. i-a încălţat fie cu dres mai gros, şosete, sau direct pe piciorul gol. (Ce bine ar fi dacă şi pantofii de adulţi s-ar mula pe picior în felul ăsta!)

Un mare plus pentru aceşti pantofi este faptul că pot fi purtaţi la rochiţe, fuste, dar şi la colanţi şi anumiţi pantaloni. Practic sunt o combinaţie între pantofii sport şi pantofii eleganţi. Tot ca un mare plus notez faptul că pot fi încălţaţi şi descălţaţi cu cea mai mare uşurinţă.

Pantofiorii Pediped sunt pantofi aprobaţi de Asociaţia Medicală Americană de Podiatrie, iar pantofiorii testaţi de noi, Sadie Pink, sunt fabricaţi după o tehnologie specială, numită G2, despre care puteţi citi mai multe pe site-ul Bigstep.

În magazinul Bigstep găsiţi mărci recunoscute internaţional pentru calitate, iar pagina cu stocul de lichidări este un loc numai bun de frecventat. ;-)

Bigstep, mulţumim pentru pantofiori! Sunt minunaţi!

Irina

Azi scriu despre mine

…şi nu e uşor. De şase luni încoace fac curăţenie prin mine. Și încă mai am de lucru. În cei 35 de ani de viață am adunat multe rigidităţi mentale, morale și emoționale.

Cel mai important pas al meu a fost făcut în momentul în care am început să ignor ceea ce îmi spune mintea şi am devenit atentă la ce îmi transmite inima.

Am decis că informaţiile vii, anume informaţiile primite prin intermediul intuiţiei, sunt mai importante decât informaţiile moarte (citite şi auzite, indiferent de sursa lor).

Mi-am analizat viaţa în cele mai mici aspecte şi mi-am pus întrebări:

Am suficientă grijă de corpul, mintea, sufletul meu?
Cum, cât şi când mă hrănesc?
Cum, cât şi când dorm?
Cum, cât şi când mă relaxez?
Ce şi cum gândesc?
Care sunt emoțiile și sentimentele care mă definesc cel mai bine?
Știu să mă bucur de viață cu adevărat?
Ce anume îmi face rău şi ce anume îmi face bine?
Care sunt lucrurile de care am cu adevărat nevoie?
Ce pot face cu lucrurile de care nu am nevoie?
Cum pot să îmi gestionez mai bine timpul, energia personală, banii?
Cum pot să îmbunătăţesc relaţiile cu cei din jurul meu (în special familia şi prietenii)?

Unele răspunsuri s-au conturat de la sine, altele însă nu.

Am consultat un antrenor spiritual (spiritual coach). Am primit inițiere în Reiki. O perioadă am mers la un curs de sănătate şi autocunoaştere feminină. Am ajuns să cunosc un preot cu har. Am început să mă rog mai des lui Dumnezeu și lui Iisus Hristos. Iar acum merg la biserică mai des. Și uneori țin post.

Am devenită atentă la mine şi atentă la natură, mai ales la fazele lunii (creștere și descreștere). Mă hrănesc cu alimente prielnice mie, după un program care mi se potriveşte. Rezerv în fiecare zi 10-15 minute pentru exerciţii fizice. Citesc din Omraam Aivanhov, Osho, Eckhart Tolle, dar şi texte de astrologie şi texte duhovniceşti.

Încerc să duc o viaţă cât mai curată din toate punctele de vedere. Îmi văd de destinul meu şi de fetiţa pe care Dumnezeu mi-a dat-o în grijă. Nu mai am aşteptări în privinţa celorlalţi şi fac tot posibilul să nu îi judec. Şi îmi ţin inima deschisă.

Irina

Surse de inspirație personală

play Egoul nu poate exista decat prin seriozitate. Nimic nu ucide mai rapid egoul decat rasul, joaca, bucuria. Cand incepi sa privesti viata ca pe un simplu joc, egoul nu mai poate exista. Egoul este o boala; el are nevoie de atmosfera tristetii pentru a exista. Si seriozitatea creaza in tine aceasta tristete. Tristetea este solul in care se dezvolta egoul. Tocmai de aceea asa-zisii sfinti venerati de lume sunt atat de seriosi si gravi, pentru ca ei sunt cei mai egoisti oameni de pe pamant. Poate ca unii incearca sa arate ca sunt umili, insa sunt foarte mandri de piosenia lor. Pana si pe aceasta o considera ca fiind ceva foarte serios. Un sfant adevarat nu poate fi serios. O persoana religioasa celebreaza viata. Nu mai privi viata prea serios; ea este o joaca, o gluma – da, o gluma cosmica. Permite-i rasului sa patrunda in tine. Rasul este mult mai semnificativ decat rugaciunea. Rugaciunea nu iti poate distruge egoul; dimpotriva, ea il poate face sa devina foarte pios si aparent sfant. Dar cand razi cu toata fiinta ta, ai observat? Egoul dispare pentru o clipa. Atunci redevii copil si uiti complet de seriozitate. Priveste-te cand razi: unde-ti este egoul? Cine mai esti tu? Deodata, devii fluid, nu mai esti solid, ci curgator. Nu te mai vezi ca fiind o persoana in varsta, cu multe experiente si amintiri, cu o multime de informatii si invataturi. (Osho) first Să aveți o primăvară frumoasă!

Irina

Aici și acum

Scumpa mea prietenă M.,

Îți mulțumesc pentru că exiști și pentru că mă pisălogești aproape în fiecare zi ca să nu las blogul să moară.

Da, recunosc că nu sunt pe deplin împăcată cu decizia mea. Nu pot să nu mă întreb oare cum sunt cei 200 de oameni care, zilnic, continuă să mă onoreze cu vizite virtuale. Aș vrea să îi pot privi în ochi și să îi îmbrățișez pe fiecare în parte. Și aș vrea să le spun că îi iubesc.

Nu există greșeli, există doar lecții.

Iar cel mai important moment din viața noastră se întâmplă aici și acum.

Irina