În ultimii doi ani și jumătate, viața m-a târât prin toate ungherele ființei mele, unghere nebănuite, unele extrem de întunecoase, iar altele foarte luminoase.

Două sarcini pierdute, despărțirea de soț, divorțul, o familie monoparentală traumatizată psihic. Abia la câteva luni bune de la divorț am realizat că traumele copilului meu sunt mai mari decât ale mele.  Această conștientizare a grăbit procesul meu de vindecare. Ca să pot să-mi ajuta copilul, întâi trebuia să mă ajut pe mine.

Am participat la diverse terapii: prin arte combinate – dans, muzică, joc, modelaj etc.-;  consiliere astrologică; constelații familiale. Am făcut multă mișcare fizică – mers pe jos, alergare în parc, înot. M-am documentat în domeniul psihoterapiei. Am testat pe mine cele învățate, apoi și pe copil. Am văzut ce funcționează și ce nu. Am continuat căutările.

Am înțeles faptul că baza mea sufletească și spirituală își trage șubrezenia din copilărie, din cei primi 7 ani de viață. Vindecarea mea de acum a fost de durată mare din pricina faptului că unele dintre rănile sufletești deschise recent stăteau nevindecate în mine încă din copilărie.

În acest context, suportul sufletesc și spiritual oferit fetiței mele a devenit preocuparea mea numărul 1. Vreau ca ea să aibă capacitate de vindecare interioară mult mai mare decât cea avută de mine.

Am lăsat la o parte activitățile educative precum exersarea literelor, număratul, lecțiile de cultură generală, și am pășit cu încredere în domeniul artelor cu utilizări terapeutice.

Am înscris fetița la un curs de ritmică, apoi la unul de dans. Am cumpărat instrumente muzicale cu efect terapeutic (kalimba, bățul ploii, guiro etc.). Lecturile noastre au adus în prim-plan povești terapeutice, transformate adesea în mini-piese de teatru.

Am achiziționat materiale de lucru de calitate precum creioane cerate, acuarele, coli de hârtie specială, ceară și lut pentru modelaj, figurine din lemn – multe dintre ele specifice pedagogiei Waldorf.

Iar la un moment dat, întâmplător… sau nu, o carte foarte specială a ajuns în mâinile mele: „Mama care educă singură” de Ileana Vasilescu.

Exif_JPEG_420

Am parcurs paginile cu o foame interioară teribilă, adunând răspunsuri și deopotrivă noi întrebări. Și pentru că este o carte care răscolește, adesea am simțit nevoia să iau o zi-două de pauză de lectură.

Și pentru că este o carte care mângăie, ajungând la finalul ei, am știut că recitirea notelor făcute pe marginea ei va fi un prilej nou de bucurie.

Cartea are la bază antropologia antroposofică, pedagogia lui Rudolf Steiner, experiența pedagogică Waldorf a autoarei Ileana Vasilescu și experiența ei de mamă a trei copii și de bunică a cinci nepoți.

Educarea unui copil este de fapt un drum spre noi înșine. Educăm prin ceea ce suntem, prin felul în care gândim, simțim și acționăm. Ca părinți este esențial să ne identificăm lecțiile și misiunile de viață, să ne auto-educăm și să ne echilibrăm.

Un capitol amplu din cartea „Mama care educă singură” este dedicat etapelor vieții, iar un alt capitol abordează educația spirituală a omului văzut ca ființă tripartită – trup, suflet și spirit. Trupul are nevoie de hrană fizică și sufletească, de percepții care să-l conducă spre frumos, adevăr și bine. Sufletul se hrănește cu sentimente și trăiri pozitive, iar spiritul se dezvoltă prin adevăr și sens.

Ileana Vasilescu abordează pe larg problema relațiilor karmice dintre soți și relațiile dintre părinți și copii, despre căsătoriile realizate „pentru că” și de căsătoriile dedicate lui „ca să”, despre separare, despre moarte, despre depresie, despre frici, despre greșeli făcute ca soț/soție și greșeli făcute ca părinte, despre feluri practice în care putem să ne (re)armonizăm viețile.

Mama care rămâne singură în urma divorțului sau în urma decesului soțului este nevoită să se reinventeze ca om, femeie și mamă. Stă în puterea ei să creeze un mediu familial armonios pentru sine și pentru copil. Imaginea despre tatăl biologic cu care rămâne copilul trebuie să fie una frumoasă, așa cum ne-am fi dorit-o, nu o imagine denaturată de dezamăgirile mamei și de nemulțumirile celor din jur, rude sau prieteni.

Fiecare capitol vine cu recomandări și exemple de activități pentru echilibrarea și consolidarea relației părinte-copil.

  • Timpul petrecut împreună este darul cel mai plin de iubire pe care îl putem face copilului nostru.
  • Copilul are nevoie de ocrotire și de siguranță, iar rutina și ritmul zilnic îl ajută. Rănile sufletești ale copilului se vindecă atunci când el se simte iubit, ocrotit și înțeles.
  • Îmbrățișează-ți copilul de 12 ori pe zi! Se spune că avem nevoie de 4 îmbrățișări pe zi pentru a supraviețui, de 8 îmbrățișări pe zi pentru a ne menține starea de sănătate și de 12 îmbrățișări pentru a crește.
  • Educația depinde de imaginea pe care o avem despre omul pe care vrem să-l educăm. Omul are o structură tripartită: trup, suflet și spirit, căreia îi corespund trei forțe sufletești – gândirea, simțirea și voința.
  • Ca să fii un bun educator este nevoie de sensibilitate, dragoste de frumos și preocupări artistice.
  • Ascultă-ți copilul dincolo de cuvinte. Intră în lumea copilului tău și află ce simte, ce-i place și ce-și dorește, mai ales sufletește!
  • Spațiul sufletesc al relației cu copilul se conturează prin joc, prin povești, prin activități artistice și prin ciclul sărbătorilor anuale.
  • Construim pe ce calități are copilul, nu ne concentrăm pe cele care îi lipsesc.
  • Ca mamă ai grijă de timpul acordat ție. Este esențial pentru echilibrul și sănătatea ta. Fii creativă în alegerea felului cum folosești acest timp. Oferă-ți experiențe noi.
  • Plimbările lungi în natură întăresc sănătatea și echilibrează sufletește.
  • Evită statul la televizor. Este o activitate generatoare de depresie.

mama-care-educa-singura2

***

Copiii voștri nu sunt copiii voștri.
Ei sunt fiii și fiicele dorului
Vieții de ea însăși îndrăgostită.
Ei vin prin voi, dar nu din voi.
Și, deși sunt cu voi, ei nu sunt ai voștri.
Puteți să le dați dragostea,
Nu însă și gândurile voastre,
Fiindcă ei au gândurile lor. – Kahlil Gibran

***

Îi mulțumesc Cristinei de la Editura Creanga Fermecată pentru cadoul trimis, în special pentru toată energia pozitivă de care a fost însoțită cartea.

Și vouă, dragi cititoare, vă doresc să vă umpleți de lumină!

Pe curând,

Irina