În ultimele trei săptămâni, articolul Alegerea jucăriilor în spiritul Waldorf a fost vizualizat de peste 3.700 de ori, ca urmare a multor distribuiri pe rețelele de socializare. Este un articol scris de mine în urmă cu aproape 2 ani, pe când fetița mea avea un an și jumătate, iar eu mă documentam intens pentru găsirea unei direcții pedagogice ideale. În prezent, abordarea Waldorf este cea cu care rezonez cel mai mult.

Unele aspecte din articolul “Alegerea jucăriilor în spiritul Waldorf” le-am abordat recent și în cadrul unui interviu acordat postului Radio România Cultural, pentru o emisiune de parenting. Cu precizarea că nu sunt psiholog, nici pedagog, nici nu citesc site-urile clasice de parenting despre “x număr de metode prin care să-l faci pe copil să…/să nu mai…”, astăzi abordez problema sănătății emoționale a copilului dintr-o perspectivă Waldorf, documentată și completată cu note personale.

 

Emoțiile pozitive

Copilul se descoperă pe sine prin joc. Experiențele pozitive sau negative din timpul jocului influențează starea de spirit și comportamentul copilului.

Un părinte conștient este atent în permanență la calitatea jocului în care este implicat copilul său. Părintele este cel care adaugă valoare jocului prin jucăriile, cărțile și toate obiectele pe care le introduce în mediul copilului. Părintele este cel care sprijină dezvoltarea armonioasă a copilului sau care, dimpotrivă, îl împinge, inconștient de cele mai multe ori, către hiperactivitate, agresivitate, nervozitate, frustrare.

Atunci când vrem să cumpărăm pentru copilul nostru o jucărie, o carte, un articol de îmbrăcăminte sau un articol de uz casnic (precum mobilier, decorațiune) este necesar să ne punem întrebarea: acel articol transmite emoții pozitive?

Percepția asupra propriei persoane și asupra lumii ca întreg are de suferit atunci când copilul este înconjurat de obiecte sintetice și de obiecte suprasolicitante din punct de vedere vizual și auditiv. De cealaltă parte, materialele moi și naturale transmit mesaje subtile despre bunătate, despre armonie, despre iubire.

 

Corpul trebuie să se miște, iar mintea să-și imagineze!

Atunci când se joacă, copilul sănătos din punct de vedere emoțional este energic și plin de strălucire. La polul opus se află copilul implicat într-un joc cu valențe grotești sau cu violență extremă.

Până la vârsta de 7 ani, imaginația este mai importantă decât cunoașterea, iar întreaga viață a copilului este o imitare continuă  – imitarea acțiunilor, imitarea limbajului, imitarea stărilor de spirit din mediul înconjurător apropiat.

Lucruri magice se întâmplă atunci când copilul se joacă într-un mediu liniștit, cu obiecte luate din natură (cristale, scoici, conuri, pene etc.), cu jucării din lemn natur sau cu păpuși din materiale textile naturale.

Formele simple ale obiectelor sunt cele care permit copilului un joc imaginativ complex. Cu cât o jucărie face mai multe lucruri, cu atât copilul are mai puține lucruri de făcut el singur.

Presiunea socială pentru învățare rapidă are efect negativ asupra tendinței naturale a copilului de a se mișca liber și de a se juca independent.

 

Spațiul de joacă

Spațiul trebuie să-i permită copilului să se miște în voie. Adultul este cel care aranjează spațiul de joc și care este responsabil de încurajarea jocului independent. Este important ca într-o casă să existe cât mai multe locuri de joacă – în camera copilului, un colț de joacă în bucătărie, unul în balcon, unul în baie.

Felul în care sunt aranjate obiectele și accesul la ele au efecte asupra calității jocului. Pentru depozitarea obiectelor trebuie evitate cutiile cu capac, fiind de preferat etajerele și coșurile deschise.

Munca adulților este prilej de joacă pentru copii, iar cei mici trebuie încurajați să participe la cât mai multe treburi casnice, precum spălatul vaselor, curățenie, pregătirea mâncării, întinsul și aranjarea rufelor. Mai târziu în viață, și fetițele și băieții vor avea nevoie de astfel de deprinderi.

Un loc de joacă neîngrijit și murdar duce la manifestări de plictiseală și neastâmpăr. La finalul zilei, câteva minute se dedică curățeniei spațiilor de joacă, la care copilul poate fi încurajat să participe cu ajutorul unor cântecele haioase sau concursuri creative.

De asemenea, este important ca atunci când strângem și depozităm lucrurile, să nu le trântim și să nu le îngrămădim la întâmplare, ci să le tratăm cu respect și dragoste.

 

Fabrica de miracole

Copiii beneficiază din ce în ce mai rar de perioade de liniște, propice pentru joaca imaginativă. Ei sunt bombardați constant de sunete (de la tv, radio, telefoane mobile, tablete, jocuri electronice), care îi fac incapabili să lucreze la ceva în liniște. Sistemul lor nervos s-a obișnuit cu gălăgia continuă, iar ei înșiși au devenit agitați și zgomotoși.

În magazinele obișnuite, jucăriile, cărțile, hainele și obiectele de uz casnic pentru băieți sunt dedicate în mare parte unui univers al violenței, al cruzimii și al vitezei extreme. Camera unui băiat poate fi decorată și altfel decât cu imagini cu roboți și dinozauri, la fel cărțile și hainele pe care i le cumpărăm unui băiat pot fi însoțite de mesaje liniștitoare și pozitive, luate din lumea animală sau vegetală. Băieții pot fi încurajați să se joace cu excavatoare sau cu avioane de hârtie, să tragă la țintă sau să se joace de-a gătitul (Jamie Oliver e un model demn de luat în seamă!).

La fetițe trebuie protejată puritatea și inocența, evitând lucrurile (îmbrăcăminte, jucării, cărți, programe tv) care trezesc preocuparea pentru modă și sexualitate. Complimentele la adresa hainelor ar trebui și ele evitate. Atât păpușile de serie, cât și personajele feminine din cărțile și filmele “clasice” au chipuri și forme de femei perfecte, sunt îmbrăcate cu haine elegante și au preocupări ce denotă superficialitate. Toate aceste detalii setează pentru fetițe niște standarde nerealiste și dau naștere la obsesii persistente în timp.

Ca părinți putem alege să fim fabricanți de miracole sufletești și să susținem un mediu familial armonios din cât mai multe puncte de vedere.

Sau putem să optăm pentru desensibilizare și maturizare precoce: “lasă că e bine să se învețe de mic(ă) cu greul” (adică cu nedreptatea, cu indecența, cu inesteticul, cu agresivitatea fizică, emoțională și verbală).

Un basm cu Hansel și Gretel ori Cenușăreasa? Un desen animat cu Omul-păianjen sau cu Mica sirenă? O pijama cu cranii sau o rochie de prințesă celebră? O jucărie care imită o armă militară sau niște pantofi cu toc și o geantă elegantă pentru o păpușă siliconată? Toate acestea transmit mesaje de un anume fel, pe care copilul le asimilează ca atare, el fiind incapabil să le filtreze. Miza „jocului” este sănătatea emoțională a adultului de mâine.

Sursa bibliografică pentru articol: cartea Happy Child, Happy Home: Conscious Parenting and Creative Discipline, scrisă de Lou Harvey-Zahra

Irina

25 decembrie 2015