…şi nu e uşor. De şase luni încoace fac curăţenie prin mine. Și încă mai am de lucru. În cei 35 de ani de viață am adunat multe rigidităţi mentale, morale și emoționale.

Cel mai important pas al meu a fost făcut în momentul în care am început să ignor ceea ce îmi spune mintea şi am devenit atentă la ce îmi transmite inima.

Am decis că informaţiile vii, anume informaţiile primite prin intermediul intuiţiei, sunt mai importante decât informaţiile moarte (citite şi auzite, indiferent de sursa lor).

Mi-am analizat viaţa în cele mai mici aspecte şi mi-am pus întrebări:

Am suficientă grijă de corpul, mintea, sufletul meu?
Cum, cât şi când mă hrănesc?
Cum, cât şi când dorm?
Cum, cât şi când mă relaxez?
Ce şi cum gândesc?
Care sunt emoțiile și sentimentele care mă definesc cel mai bine?
Știu să mă bucur de viață cu adevărat?
Ce anume îmi face rău şi ce anume îmi face bine?
Care sunt lucrurile de care am cu adevărat nevoie?
Ce pot face cu lucrurile de care nu am nevoie?
Cum pot să îmi gestionez mai bine timpul, energia personală, banii?
Cum pot să îmbunătăţesc relaţiile cu cei din jurul meu (în special familia şi prietenii)?

Unele răspunsuri s-au conturat de la sine, altele însă nu.

Am consultat un antrenor spiritual (spiritual coach). Am primit inițiere în Reiki. O perioadă am mers la un curs de sănătate şi autocunoaştere feminină. Am ajuns să cunosc un preot cu har. Am început să mă rog mai des lui Dumnezeu și lui Iisus Hristos. Iar acum merg la biserică mai des. Și uneori țin post.

Am devenită atentă la mine şi atentă la natură, mai ales la fazele lunii (creștere și descreștere). Mă hrănesc cu alimente prielnice mie, după un program care mi se potriveşte. Rezerv în fiecare zi 10-15 minute pentru exerciţii fizice. Citesc din Omraam Aivanhov, Osho, Eckhart Tolle, dar şi texte de astrologie şi texte duhovniceşti.

Încerc să duc o viaţă cât mai curată din toate punctele de vedere. Îmi văd de destinul meu şi de fetiţa pe care Dumnezeu mi-a dat-o în grijă. Nu mai am aşteptări în privinţa celorlalţi şi fac tot posibilul să nu îi judec. Şi îmi ţin inima deschisă.

Irina