Cremă tartinabilă pentru micul dejun

De când cu mersul la creșă, diminețile noastre se desfășoară contra cronometru. Micul dejun gustos și sănătos se cere acum a fi și unul rapid.

Inspirându-mă din rețeta găsită pe blogul Mamei în Era Vărsătorului, am găsit o combinație tartinabilă care mi se pare de-a dreptul divină.

reteta crema tartinabila

Rețeta mea de cremă tartinabilă pentru un mic dejun:

  • două linguri de ulei solidificat de cocos
  • o lingură de pudră de roșcove
  • două linguri de miere de rapiță (=mierea mea preferată)
  • două linguri cu vârf de semințe crude de floarea soarelui măcinate (eu le macin într-o râșniță manuală cu cuțite ceramice pe care am cumpărat-o special pentru măcinat diferite semințe și fulgi de cereale)
  • (opțional) puțină vanilie naturală

crema tartinabila

Să aveți poftă!

Irina

Vizita noastră la ferma Cocoşu’ Roşu

Micuţa A. este pasionată de cai şi de ponei. Îi admiră în cărţi şi în desene animate şi îi studiază de la distanţă atunci când trec înhămaţi la căruţe pe drumurile din satul nostru.

Într-o duminică am decis că a venit momentul să mergem să ne împrietenim cu un ponei. Întrucât Ferma animalelor din Pantelimon este la distanţă prea mare de noi, am fost nevoiţi să căutăm o alternativă. Internetul ne-a îndrumat paşii către o fermă din judeţul Giurgiu: Ferma Cocoşu’ Roşu aflată în comuna Ulmi, la intrarea în satul Ghionea, la km. 23 pe Autostrada Bucureşti-Piteşti.

Intrând pe site-ul fermei, am parcurs conştiincios informaţiile şi ne-am delectat cu fotografiile frumoase de acolo.

La fermă am ajuns ca primi vizitatori într-o dimineaţă cam umedă şi mohorâtă. Ziua s-a înseninat pe parcursul celor 4 ore în care am stat acolo.

Prima impresie a fost foarte plăcută. Nu am fost primiţi ca nişte clienţi, ci ca nişte oaspeţi de seamă. Încă de la intrare ni s-a spus că biletele se plătesc la finalul vizitei, „dacă va fi cazul”. Abia la plecare am înţeles misterul din spatele acestor vorbe. Deşi nu scrie nicăieri, am ajuns la concluzia că familiile care mănâncă la restaurantul fermei nu mai plătesc şi biletele. Noi am mâncat acolo şi nu am fost taxaţi pentru cei 21 de lei cât ar fi costat accesul pentru trei persoane.

Locul e plin de flori şi de pomi fructiferi, fiind amenajat în stil rustic, cu mult lemn natur. Turul nostru ghidat a inclus opriri la vaci, la puii de găină, la viţei, la ponei şi în beciul-magazin. Serele nu ne-au interesat fiindcă acasă avem şi noi o mică grădină de legume.

Am studiat aproape toate locurile de joacă din incintă, cu tobogane, balansoare, căsuţe din lemn şi tot felul de constucţii pentru căţărat, maşini-băncuţe din lemn, trotinete, o trambulină mare (aici nu am plătit nimic deşi scria că intrarea e contra cost).

Printr-un gard de sârmă ne-am împrietenit cu doi cai care s-au îngrămădit să mănânce merele pe care le-am adunat de pe jos special pentru ei. Ni s-a spus că sunt și mari amatori de morcovi.

Am dat târcoale ţarcului cu ponei în aşteptarea confirmării din partea micuţei A. că putem să ne apropiem să mângâiem unul. Abia spre finalul vizitei A. a fost de acord să o punem în şa şi să fie plimbată. (Trei ture au costat 5 lei.)

La nici o oră de la sosirea la fermă, aflându-ne la locul de joacă, ne-a învăluit mirosul de pâine proaspăt scoasă din cuptor. Planul nostru a fost de la bun început să mâncăm acolo. Am dat comanda de mâncare în timp ce ne aflam cu fetiţa la trambulină, fără să vedem o listă cu preţuri. La final am cam regretat un pic – 94 de lei pentru: o supă (foarte bună) de pui, două bucăţi de ceafă de porc şi un cârnat la grătar, o porţie de cartofi prăjiţi, două salate (de crudităţi şi de murături), pâine şi un suc la 250 de ml. Întâmplarea oarecum fericită a fost că micuţa A. nu a avut poftă de mâncare, altfel cred că ne-am fi ridicat de la masă nu tocmai sătui.

Meniul restaurantului e sărac din punctul nostru de vedere: doar supă de pui şi cărnuri la grătar sau la ceaun, cu garnitură de cartofi şi salată. Doar mămăliguţa cu brânză şi smântână ar fi fost o variantă de mâncare mai uşoară. Despre variante vegetariene nicio vorbuliţă.

Să vă spun şi de ce ni s-a părut scump. O dată pe lună avem obiceiul să ne răsfăţăm la restaurant cu o masă de prânz. Avem un restaurant preferat unde nu ne-a costat niciodată mai mult de 75 de lei, o masă la care consumăm mereu două supe/ciorbe, două feluri doi, două limonade sau apă minerală.

Având în vedere că la fermă nu am fost taxaţi cu cei 21 de lei pentru biletele de acces şi nici nu am fost taxaţi pentru minutele bune petrecute de A. la trambulină, aş spune că am ieșit destul de câștigați. (Aş fi curioasă să aflu, pentru comparaţie, cât costă o ieşire familială, în genul celei avute de noi, la alte ferme de prin preajma Bucureştiului.)

Cu siguranţă vom reveni la Ferma Cocoşu’ Roşu. Fiindcă este aproape de casă – la o distanţă de 20-25 de minute de mers cu maşina. Şi fiindcă ne-a plăcut atmosfera relaxată şi locul neînghesuit. Data viitoare vom avea însă mâncare la pachet. :D

Irina

“Start la lectură și joacă!”, o frumoasă provocare lansată de Adriana

Două cărţi minunate şi-au găsit, de curând, locul pe rafturile micii noastre biblioteci pentru copii: albumul Animale sălbatice, cu abţibilduri strălucitoare reutilizabile, de la Editura Girasol, și Atlasul animalelor de la Editura Corint.

doua carti cu animale

Cărţile au ajuns la noi pe o cale norocoasă, ca urmare a câştigării concursului Start la lectură şi joacă! organizat de Adriana pe blogul ei.

De cum a fost scos din cutie, Atlasul animalelor a fost imediat înşfăcat de A. (2 ani şi două luni). Întâi, fetiţa noastră s-a aşezat comod pe canapea, apoi s-a apucat de frunzărit. Timp de circa 15-20 de minute, animalele s-au întrecut pentru a capta atenţia micuței cititoare. Voioşia din timpul şi de la finalul „lecturii” ne-a convins că experienţa a fost una extrem de plăcută.

La câteva ore după aceea, am vizionat împreună cu micuţa A. câteva filmuleţe tematice găsite pe internet:

1. un filmuleț cu animale sălbatice care se joacă

2. .un filmuleț care prezintă denumiri de animale sălbatice în limba germană:

3. un filmuleț care prezintă denumiri de animale sălbatice în limba engleză:

4. o lecție de științe, despre tipuri de animale, în limba engleză, cu accent indian:

În ziua ce a urmat, am mers într-o scurtă plimbare într-o pădure de lângă Bucureşti, unde am putut admira o mulţime de insecte şi o mulţime de plante, iar la o săptămână după aceea am ajuns şi la o fermă cu animale de lângă Bucureşti. (Despre vizita noastră la fermă voi povesti însă altă dată.)

Acum revenim la cărţile cele frumoase şi noi.

Atlasul animalelor de la Editura Corint, alcătuit pentru copii de la 6 ani în sus, are ilustraţii superbe, iar informaţiile sunt condensate şi accesibile pentru respectivul segment de vârstă. La cei doi ani şi două luni ai fetiţei noastre, noi ne-am limitat la câteva discuţii pe marginea ilustraţiilor – despre culori, despre trăsături, despre tipuri de animale. Într-o seară am comparat imaginile din carte cu cele din setul nostru de cartonașe cu animale de la Editura Gama.

IMG_5987

Cealaltă carte primită de le Adriana, albumul cu abţibilduri cu animale sălbatice, ni s-a potrivit „mănuşă”. Este prima carte cu abţibilduri care a ajuns în mâinile noastre. Încă din primăvară am pus ochii pe nişte cărţi de acest fel, însă limitările de buget ne-au împiedicat să facem o achiziţie.

Deja de câteva zile, două mâini micuţe se antrenează de zor şi cu spor la dezlipit şi lipit animale sălbatice şi insecte: unele aşezate cu picioarele în sus, altele îngrămădite unele peste altele. Pe altarul motricităţii fine, o vulpe şi o zebră şi-au pierdut câteva membre.

Incontestabil, albumul e unul de succes. Prevăd că în curând vom fi nevoiţi să cumpărăm cel puţin un set de abţibilduri reutilizabile. ;-)

Acestea fiind spuse, vă dorim şi vouă spor la joacă şi la lectură!

Irina şi A.

O vară cu puține activități, dar cu multă distracție

Vara a trecut (prea) repede pentru noi.

Cele mai distractive activități făcute împreună cu micuța noastră au fost unele stabilite din scurt sau chiar în ultimul moment: ne-am plimbat cu barca pe lacul din Cișmigiu, am vizitat Grădina Zoologică, am asistat la spectacolul aviatic organizat de 1 iunie la Clinceni, am petrecut un week-end la mare și unul la munte.

Am stat mult afară: ne-am jucat în apă și în nisip, am pictat cu degetele, am făcut baloane de săpun, am citit, am înălțat zmeie, am mers prin parcuri și la pădure, ne-am împrietenit cu oameni mai mici și mai mari.

Am pictat, am desenat, am modelat plastilină și am pregătit pâine.

Vara voastră cum a fost?

Irina (cea recent întoarsă în câmpul muncii) și micuța A. (cea proaspăt intrată la creșă)

Alte jucării “cu lipici” la vârsta de doi ani

jucarii 2 ani-2

Avem:

  1. o tăbliță magnetică pentru desenat
  2. un set de cuburi din lemn Goki pentru activități motrice și logice
  3. un set de inele din plastic Miniland pentru activități motrice, activități de sortare și de asamblare de modele predefinite (setul este recent achiziționat, iar potențialul lui nu este încă pe deplin exploatat)
  4. un puzzle din lemn cu incastru pe care acum îl folosim pentru dezvoltarea limbajului, la învățarea acțiunilor – aleargă, aruncă, sare, suflă etc.
  5. un puzzle pentru învățarea figurilor geometrice, util și pentru motricitate și pentru gândire logică (Mulțumim, Raluca, pentru împrumut!)
  6. cea mai îndrăgită mașină de la noi din casă – o jucărie din lemn natur în stil Waldorf de la Woodentoys

***

jucarii 2 ani-3Jucăriile folosite cel mai des pentru jocul imaginativ:

***

jocuri germanaDouă jocuri Ravensburger primite cadou din Germania:

  • un puzzle cartonat pentru asocierea de obiecte
  • un set cu jetoane reprezentând obiecte și vietăți, care este util pentru însușirea de cunoștințe despre mediul înconjurător, pentru gândire logică și motricitate fină.

 ***

Pe lista noastră de jucării foarte folosite mai figurează: păpușa Waldorf (care are și propriul cărucior), setul de omuleți din lemn în stil Waldorf, diferite instrumente muzicale din lemn, o pianină, dar și o colecție mare de mingi.

(Selecția noastră are în vedere jucăriile de interes ale micuței A. la vârsta de doi ani.  Prima parte a articolului o găsiți aici.)

Să aveți spor la joacă!

Irina

Una dintre acele melodii

Melodia Let her go stă așezată la loc de cinste în playlist-ul meu de suflet. Tot un cântec semnat de Passenger mă urmărește fără încetare de două zile încoace. The wrong direction este una dintre acele melodii de care devii dependentă de la prima audiție, una dintre acele melodii care îți rămân blocate în memorie și de care nu scapi prea ușor. (Melodia nu e una nouă, doar că eu n-am știut de ea. ;-) )