Clătite pufoase cu sirop de arțar

clatite pufoase

preferatele noastre, iulie 2014

Sunt departe de a fi o gospodină desăvârșită. Clătite franțuzești nu mă pricep să fac, dar clătitele mele pufoase, preparate în stil american, primesc mereu aprecierea familiei.

Micuța A. (2 ani) le mănâncă cu poftă maximă încă de la 10-11 luni. Mai mult decât atât, la împlinirea vârstei de un an, tortul aniversar a fost un turn format din clătite. :-)

tort clatite

tortul micuței A., iulie 2013

Rețeta mea este una cu variațiuni:

- 3 ouă

- 115 g făină integrală de grâu sau de orez, ori în combinație

- 140 ml lapte vegetal sau circa 140 g de iaurt (clătitele cu iaurt sunt mai pufoase)

- o linguriță cu vârf de bicarbonat de sodiu alimentar

- un praf de sare

Se amestecă făina dată prin sită cu bicarbonatul. Se adaugă laptele sau iaurtul, sarea și gălbenușurile. Se mixează. Deasupra se pun albușurile bătute spumă.

În tigaia anti-aderentă fierbinte se toarnă compoziția cu un polonic, formând trei cercuri, la distanță unele de altele de circa 2 cm. După câteva minute la foc mic spre mediu, întoarcem clătitele pe partea cealaltă cu ajutorul unei spatule de lemn.

Compoziția este suficientă pentru 11-12 clătite.

O dată pe săptămână ne delectăm la micul dejun cu aceste clătite, pe care le mâncăm cu gem sau cu miere. Recent am descoperit siropul bio de arțar de la Alnatura (sticla de 250 ml costă 25 lei la DM), sirop care ajunge și mai bine la sufletul și în stomacul iubitorului de clătite. ;-)

ingrediente-clatite

bunătăți Alnatura – siropul de arțar, făina integrală de grâu, laptele de orez

(Despre alte produse DM puteți citi în acest articol.)

 Irina

 

Lecții din “Cartea despre copii” a lui Osho

De când sunt mamă, am o foame permanentă de lectură.

Cumpăr o carte pentru mine cam la două-trei luni, carte care zace apoi pe un raft încă două-trei-patru luni, până să ajungă să fie citită integral. Serile sunt prea obosită ca să mai lecturez ceva. În timpul zilei, cât este trează fetița (adică de la ora 8 dimineața până la ora 10 seara, minus o repriză de somn de circa o oră), cu niciun chip nu reușesc să țin o carte în mână mai mult de 5 minute. Micuța A. se întrerupe din orice activitate, vine la cartea mea, începe să dea paginile înainte și înapoi, vrea să se uite la copertă, trage de semnul de carte, vrea să-mi ia cartea din mână, țopăie pe mine până ce, într-un final, abandonez infamul obiect.

De doi ani încoace citesc, pe fugă și mai mult pe ascuns, cărți despre creșterea copiilor. Rar am găsit timp de o povestire a unui clasic precum Thomas Mann sau William Faulkner.

Acum citesc “Cartea despre copii” a lui Osho. O citesc pe îndelete. Iau notițe. Și îmi doresc să fie o carte care să nu se termine vreodată. În ea am găsit explicații pentru multe din frustrările și temerile mele de mamă. Pe lângă Osho, experții în parenting de tipul A. Kohn sau L. J. Cohen par niște mucoși cu diplome, niște producători de maculatură.

Cu cartea lui Osho ar fi trebuit să-mi încep lecturile mele de (viitoare și actuală) mamă. De acum în colo, știu sigur că nu va mai fi nevoie să îmi pierd timpul cu “experții”.

Din septembrie mă voi reîntoarce la serviciu foarte optimistă (100% e meritul lui Osho). Mă voi reîntoarce la beletristica citită în timpul călătoriilor cu metroul. Mă voi reîntoarce la mine (asta tot datorită cărții lui Osho).

“Cartea despre copii” vorbește cu maximă sinceritate despre societate, despre familie, despre femei, despre mame, despre bărbați, despre soți, despre copii, despre potențialul uman. Este o carte tristă, și totuși optimistă. Mai jos redau câteva frânturi din ea:

 

  • Într-o lume mai bună, părinții ar fi cei care ar învăța de la copiii lor. Voi vă grăbiți atât de tare să-i învățați… Nimeni nu își dorește să învețe de la copii, și ei au atât de multe lucruri să vă predea. Iar voi nu aveți nimic să-i învățați.
  • Lăsați-l pe acest copil să crească neinfluențat de noi. Cum l-am putea influența noi în bine? Noi nu îl putem ajuta decât să semene cu noi, iar noi nu însemnăm nimic. Lăsați-i șansa să fie el însuși.
  • Copiii nu se nasc pentru a face ceea ce le convine părinților. Ei trebuie să-și trăiască propria viață, iar părinții trebuie să se bucure de acest lucru. Ori de câte ori omul își urmează potențialul, el va da tot este mai bun în el. [...] Întreaga societate este formată din oameni mediocri, pentru simplul motiv că nimeni nu își urmărește propriul potențial, propria menire. Fiecare face altceva decât și-ar fi dorit. Și orice ar face, el nu poate fi cel mai bun, nu se poate simți împlinit, nu se poate bucura.
  • Părinții trebuie să învețe să spună da. În 99% din cazurile în care spun nu, o fac pentru simplul motiv de a-și demonstra autoritatea. Nu oricine poate deveni președintele republicii, nu oricine poate căpăta autoritate peste milioane de oameni. Dar orice poate deveni soț, manifestându-și autoritatea asupra soției, oricine poate deveni soție, manifestându-și autoritatea asupra copilului. [...] Societatea în care trăim este o societate a autorității. Eu susțin ideea de libertate a copiilor. [...] Copiii de azi vor deveni societatea de mâine. Copilul este părintele unui nou om.

Să aveți grijă de voi!

Irina

Kulcha – o pâine DELICIOASĂ!

De ceva vreme mă tot îndemna un gând să fac pâine în casă. Prima mea încercare a fost o reușită care m-a luat prin surprindere.

kulcha2

Rețeta folosită de mine este una indiană, pentru pâinea kulcha. Inspirația am găsit-o aici, pe blogul plin de bunătăți al Danielei – Bucătărie indiană.

Eu am înjumătățit cantitățile, nefiind sigură de reușita rețetei. Recent am înregistrat două rateuri culinare la preparate cu rețete luate de pe internet, așa că acum am decis să fiu mai rezervată. Regretul meu final a fost că nu am folosit cantitățile întregi, din care ar fi rezultat 12 pâinici.

Cele 6 pâinici kulcha făcute s-au mâncat pe nerăsuflate la masa de seară, alături de o salată ușoară din ardei gras și castraveți proaspeți, măsline negre, urdă amestecată cu brânză de capră și mult ulei de măsline.

kulcha 1

Aluatul de kulcha, făcut din făină integrală de grâu, iaurt, sare, zahăr brun, ulei de cocos, bicarbonat și puțină apă, mi-a ieșit foarte lipicios, dar am adăugat ulei și făină până am reușit să-l “repar”. Înainte să pun lipiile în tigaie, le-am tăvălit prin făină albă. Gustul (și aspectul) a fost cel al pâinii de țară, făcută pe vatră. Pâinicile se pot face cu umplutură din mărar sau cu ceapă verde.

Așadar, recomand rețeta Danielei dar și blogul ei plin de informații interesante despre alimentația ayurvedică. Personal, după ce am citit câteva din articole, am aflat că aparțin tipologiei Vata-Pitta, am înțeles de ce roșiile îmi fac mai mult rău decât bine și am decis că a venit momentul să le elimin complet din alimentația mea. (Oricum știam că adaosul de roșii transformă mâncarea alcalină într-una acidă, suprasolicitând inutil funcțiile digestive.) De asemenea, m-am minunat citind informații utile despre combinarea alimentelor, dar și informații despre când și cum pot se consuma castraveții sau zmeura.

Acestea fiind spuse, spor la gătit și la citit vă doresc!

Irina, mama micuței A. (2 ani)

 

 

 

 

Din biblioteca noastră: patru cărți cu versuri

Cartea Die schönsten Geschichten für 2 – Jährige (Cele mai frumoase povești pentru copiii în vârstă de doi ani) am primit-o cadou de la rudele noastre din Germania. Volumul cuprinde scurte povestiri, poezii și versuri din cântecele, toate în limba germană. Cartea are format mare și multe ilustrații în culori pastelate. Fetița noastră o răsfoiește foarte des din proprie inițiativă. Fiindcă nu cunosc limba germană, nu pot să vă spun prea multe despre textele pe care le conține această carte. Pe Ebay.de, exemplare folosite se găsesc de cumpărat chiar și cu 2 euro.

***

Volumul Poezii pentru cei mici este de departe cel mai vesel ilustrat și cel mai dinamic volum de versuri pe care îl avem. Cartea, ticluită cu drag de Aurora Georgescu și meșteșugit ilustrată de Șerban Andreescu, a apărut la Editura Litera. Versurile haioase și accesibile sunt însoțite de ilustrații pe măsură. Când citim din poeziile mai lungi, micuța A. (2 ani) își pierde adesea răbdarea și începe să dea paginile în căutarea personajelor ei preferate. Cartea costă circa 30 de lei.

***

Cartea Poezii cu iz de filocalii este o carte pentru mai târziu. Am luat-o acum pentru că mi s-a lipit de suflet după ce am citit câteva versuri din ea: aici și aici. Poeziile sunt duioase și se citesc ușor. Ilustrațiile sunt puține, atenția cititorului (sau a ascultătorului) rămânând asupra mesajului versurilor (care au morală creștină). Volumașul, apărut la Editura Bonifaciu, este îngrijit de un colectiv de la Mănăstirea Diaconeşti. Cartea costă circa 10 lei.

***

De la Editura Anteea avem o antologie foarte utilă: Vine trenul de la munte, încărcat cu versuri multe. Cartea conține poezii și cântece în limbile engleză, franceză, germană, spaniolă și italiană, versuri despre animale, despre anotimpuri și zilele săptămânii, despre numere și litere. Ilustrațiile sunt în alb-negru. Multe din cântece sunt clasice: Old McDonald, Five little bears, Five little monkeys jumping on the bed, Mary had a little lamb, Twinkle, twinkle, little star, Silent night, Oh, Christmas Tree!, If you’re happy…, Sur le pont d’Avignon, Frere Jacques, Alouette, gentille Alouette, Backe, backe Kuchen. Cartea costă circa 10 lei.

***

Detalii despre alte cărți din biblioteca noastră găsiți aici.

Voi ce versuri citiți micuților voștri mai mici de 3 ani?

Irina

Diverse treburi mămicești (1)

Despre gemul natur, despre tigaia ceramică, despre uleiurile din alimentație, despre dulciuri sănătoase, despre un lucru refolosite, despre economii pentru o jucărie scumpă, despre mersul la oliță, despre cumpărăturile cotidiene făcute online.

***

La început de iunie am pregătit două serii de gem de căpșuni fără zahăr. Deși căpșunile au fost dulci, gemul e ușor acrișor. Una dintre serii a ieșit cam lichidă. Pentru prima dată, gemul nu l-am mai fiert pe aragaz, ci la cuptor. La final, după ce torn gemul în borcane și înfiletez capacele, borcanele le întorc cu fundul în sus timp de 10-15 minute, le așez pe șervete de hârtie în tava de la cuptor și le las la temperatură minimă circa o oră. Borcanele le înfășor apoi într-un prosop pentru răcire lentă. Gemul natur îl folosim în special la clătite (cu eventual adaos de miere) și la budinci.

***

Am profitat de o ofertă de la Metro și am cumpărat o tigaie ceramică (cu diametrul de 28 cm) cu fund gros, la prețul de 70 de lei. Pe viitor vreau să renunț definitiv la vasele de gătit teflonate.

***

Sunt pe cale să elimin din meniu uleiurile rafinate. Am introdus în alimentația familiei uleiul bio de cocos. E cam scump, dar la un fel de mâncare nu folosim mai mult de o lingură-două. Nu mâncăm prăjeli. La salate folosim ulei de măsline (bio).

***

Mă documentez pe tema dulciurilor sănătoase. Luna viitoare, pentru aniversarea de 2 ani a micuței A. vreau să pregătesc un tort raw bun în genul celor prezentate de Cornelia Marin pe blogul ei.

***

Am descusut un cearșaf de pilotă pentru bebeluși cumpărat (din exces de zel) în urmă cu doi ani. (La începutul anului, după ce micuța A. a renunțat la sacul de dormit, am trecut exclusiv la pijamale căptușite din bumbac gros.) Cearșaful cu pricina, unul cu dimensiunile bizare de 110 cm/120 cm, marca Ikea, zăcea în dulap nefolosit. I-am recusut tivul la mașină. A rezultat un cearșaf de pat frumos și numai bun pentru patul mare al fetiței noastre.

***

Strângem bani pentru cadoul aniversar al fetiței noastre: un circuit de tren din lemn. (Micuța A. e pasionată de mașini, trenuri, biciclete, avioane – cam tot ce are roți. Pe 1 iunie am fost și noi la spectacolul aviatic de la aerodromul Clinceni. :-) )

***

Am reînceput antrenamentul la oliță. Deocamdată semnele sunt bune. Micuța A. (se cere și) își face nevoile și la oliță dar și la wc-ul pe care așezăm un reductor. Mai nou, am constatat că avem nevoie de o oliță portabilă. Cea mai ieftină pe care am găsit-o pe net am cumpărat-o direct din magazinul BebeTei cu 43,50 de lei: o oliță de călătorie Tippitoes. Olița e mică, e ușor de montat și vine ambalată într-o geantă de plastic cu mâner. Olița nu are fund, pentru ea se folosesc pungi.

***

Pentru prima oară am făcut cumpărăturile la Carrefour Online. Prețurile lor sunt (aproape) ca cele din hipermarket. În mod normal livrarea (care se face prin Fan Curier, în București și zona limitrofă) costă 15 lei. Săptămâna trecută și săptămâna aceasta, transportul este însă gratuit. Comanda minimă este de 150 de lei. Plata produselor se poate face pe site, cu cardul, sau la livrare. Livrările se fac de luni până sâmbătă, într-un interval orar la alegere, la două zile după ce a fost lansată comanda. Eu am dat comanda pe site vineri, iar produsele le-am primit luni la ora 19.30, deși intervalul de livrare ales de mine a fost 20.00-22.00. În cursul zilei de livrare am fost sunată de cineva de la Carrefour Online care mi-a spus că nu au pe stoc două produse și mi s-a propus înlocuirea lor. Pentru unul dintre ele am acceptat (o cutie de ouă de la o altă firmă producătoare). Site-ul Carrefour Online mai are scăpări la căutarea produselor după denumire și raion, însă lista de cumpărături folosită o dată poate fi refolosită, ceea ce reduce considerabil timpul de căutare pe site. 15.000 de produse sunt disponibile online. Din magazinul online lipsesc însă unele produse marcă proprie pe care noi le folosim în mod frecvent. De aceea ne-a fost destul de greu să ajungem la limita minimă de comandă. Ne-a motivat totuși transportul gratuit. :D Carrefour Online nu livrează produse congelate. Produsele refrigerabile sunt transportate în geantă termoizolantă. Termenul de valabilitate al produselor aduse a fost rezonabil: 3 zile la pâine și 3 săptămâni la ouă. Am mai comandat de la ei diverse produse de băcănie, cașcaval, apă plată, detergent de rufe, hârtie igienică și chiar o piscină gonflabilă pentru copii la 30 de lei.

***

Ce treburi mămicești vă umplu vouă timpul în această perioadă?
Irina

Prăjiturele cu umplutură de curmale

Pentru familia noastră, rețetele simple de dulciuri sănătoase și gustoase sunt greu de găsit. Ultima descoperire este demnă de a fi împărtășită: prăjiturele delicioase cu umplutură de curmale – rețetă fără zahăr.

degustare praji

  • Aluatul: 190 g griș, 50 g unt (eu am folosit unt cu 65% grăsime), 4 linguri de lapte (de origine animală sau vegetală, după cum preferați), un praf de bicarbonat
  • Umplutura: 250 g curmale, o linguriță de pudră de roșcove, 2-3 cuișoare zdrobite

Într-un bol se pune grișul peste care se toarnă untul topit fierbinte și se amestecă cu o furculiță. Se lasă să se odihnească pentru circa o oră, apoi se adaugă laptele cu bicarbonatul și se amestecă. Compoziția se ține la odihnit pentru încă două ore.

Curmalele curățate de sâmburi se amestecă manual cu praful de cuișoare și cu pudra de roșcove.

Se fac două tipuri de bile, din griș și din curmale. Cele din griș nu trebuie să fie cu mult mai mari decât cele din curmale. Dacă aveți noroc, o să vă iasă un număr egal de bile. ;-)

Bilele din curmale se învelesc în aluat, se aplatizează cu mâna și se așază în tavă pe hârtie de copt.

Prăjiturelele se țin la 180 grade C în cuptorul preîncălzit pentru circa 10-15 minute.

praji-curmale

Prăjiturile noastre merg de minune la micul dejun, alături de o cană de ceai (neîndulcit) de gălbenele.

Să aveți poftă!

Irina și A. (23 luni)

Sport pentru pici, după metoda Emmi Pikler

Cine? Ce?

Emmi Pikler (1902-1984, Ungaria) a fost un medic pediatru care s-a dedicat în special studiului motricității grosiere la copiii foarte mici.

Emmi Pikler spune, printre altele, că orice mișcare nouă pentru copilul foarte mic trebuie însoțită de încurajări și explicații din partea părintelui (exemplu: Acum îți pun o bluză. Poți să întinzi mâna?). Copilul nu se simte ca un obiect. El capătă încredere în forțele proprii atunci când participă activ la o acțiune de tipul îmbrăcatului și dezbrăcatului, a hrănitului, a îmbăierii, a schimbării scutecului. Aceste acțiuni trebuie făcute altfel decât pe grabă.

Ce mai spune Emmi Pikler:

Copilul mic trebuie lăsat să se miște liber și să se joace fără a fi întrerupt.

Healthy babies have an inner developmental know-how. Atunci când copilul foarte mic este pregătit să stea în fund sau să se ridice în picioare, el o va face singur. Nu trebuie forțat, pentru că oasele și mușchii săi vor avea de suferit.

[Pentru mai multe detalii despre activitatea desfășurată de Emmi Pikler, vă recomand un articol foarte interesant de pe site-ul Waldorf Today: Pikler’s Trust in the Wise Infant.]

Să revenim la…

Sportul pentru pici

În țări precum Germania, Austria și Olanda funcționează creșe și grădinițe amenajate după principiile lui Emmi Pikler. Aici, copiii foarte mici învață să se miște liberi.

Aceste centre de îngrijire a copilului sunt dotate cu mobilă și materiale sportive specifice metodei Pikler (exemplu: labirint, tunel, scară pliabilă, rampă, platformă etc.), toate realizate din lemn. De cele mai multe ori, pedagogia folosită în aceste creșe și grădinițe este Waldorf.

pikler4

pikler3

pikler5

Toate materialele specifice Pikler sunt frumoase și utile, dar sunt și foarte scumpe. Pentru unele dintre ele (rampe și platforme) găsiți pe internet proiecte DIY (Do-it-yourself). Inspirație și spor să aveți!

P.S.: Despre instrumentele folosite de noi pentru educarea mișcării la vârsta de 21-22 de luni am scris în articolul precedent.

Irina