Mic plan pentru reechilibrarea bugetului familiei

În ultimele luni am fost o familie nechibzuită: am făcut multe cheltuieli mici şi puțin (sau deloc) utile, şi am mers într-un mic concediu, deşi nu ne permiteam. Şi am mai dat şi o şpagă (neplanificată) de 300 de euro pentru un loc la creşă.

Am început anul cu datorii şi acum încercăm să nu mai repetăm isprava şi în 2015. Planul nostru este să reducem cheltuielile la minim pentru următoarele două luni şi jumătate. Iar asta presupune, printre altele:

  • Pachete cu mâncare la serviciu, măcar de două ori pe săptămână, pentru mine şi soţ.
  • Avem grijă la consumul de apă și de detergenți. Gătim feluri de mâncare cât mai simple, feluri care nu necesită folosirea multor ustensile şi a multor vase.
  • Avem grijă la consumul de gaz. Voi experimenta mai des coacerea simultană a mâncărurilor în cuptor. Recent am folosit cuptorul pentru a coace în acelaşi timp un dovleac şi o prăjitură cu mere.

la cuptor

  • Avem grijă la consumul de curent electric. Aici de obicei suntem atenţi, dar micuţa noastră nu e încă învăţată să stingă lumina atunci când părăseşte o cameră. La bucătărie, vom încerca să folosim hota mai eficient, gătind mai multe feluri de mâncare în acelaşi timp. De exemplu: dacă vrem să ne facem un ceai, în acelaşi timp putem fierbe şi nişte ouă.
  • Reducem cheltuielile alimentare: mai puţin peşte, mai puţine alimente bio, fără sortimente scumpe de brânză şi caşcaval, fără fructe scumpe.
  • Urmărim promoţiile Kaufland, Auchan şi Lidl, în special pentru achiziţionarea de săpun, detergent, produse cosmetice, produse de curăţenie mai ieftine.
  • Nu mai cumpărăm haine şi încălţăminte. Încercăm să ne descurcăm cu ce avem. Pentru micuţa noastră am primit de la două fetiţe ale unor prieteni câteva hăinuţe, două perechi de ghete şi o pereche de cizme cu care sper să trecem iarna. Dacă geaca de iarnă îi rămâne mică, vom încerca să împrumutăm una de la prietenii care mai au haine păstrate pentru un al doilea/al treilea copil.
  • Nu mai cumpărăm cărţi sau jucării (chiar dacă au preţuri foarte reduse) şi nu mai cumpărăm fleacuri decorative sau fleacuri de folosit ocazional.
  • Nu înlocuim lucrurile care arată nu tocmai noi dar care încă mai pot fi folosite (gen față de masă, prosoape de baie și de bucătărie etc.).
  • Refolosim. De exemplu, nu mai cumpărăm saci pentru găleata de gunoi, ci refolosim pungile de plastic primite cu diverse ocazii. Refolosim cutiile de plastic de la ciuperci pentru a organiza diferite obiecte din casă. Nu dăm bani pe o husă pentru un scaun de copii prea tare, ci improvizăm ceva dintr-un articol vechi de îmbrăcăminte.
  • Fără ieşiri în oraş cu familia sau cu prietenii (nici măcar la un suc!).
  • Limităm consumul de motorină prin diminuarea drumurilor făcute cu maşina. Nu mai mergem în vizite. Nu mai „dăm o fugă” pe nicăieri.
  • Nu mai facem cadouri până de Crăciun.
  • Cadourile de Crăciun vor avea valoare foarte mică (25 lei) şi vor fi oferite doar familiei apropiate (părinţi şi naşi). Prietenii vor fi răsfăţaţi cu prăjituri făcute în casă.

Lista de măsuri rămâne deschisă. Faptul că am scris-o aici mă va ajuta să fiu consecventă și mai organizată. Sper să găsiți și voi o sursă de inspirație în cele scrise de mine.

Spor la economisit!

Irina

Carte Usborne: The little book of first experiences

Cartea The little book of first experiences conţine nouă poveşti frumos ilustrate pe tema primelor experienţe din viaţa unui copil, cum ar fi mersul la dentist, mersul la grădiniţă, mutarea într-o casă nouă, un bebeluş nou în familie, un animal nou în familie.

Aceasta este cea de-a doua carte Usborne care ajunge în biblioteca noastră, datorită proiectului Micul Cititor. Mulțumim, Adina!

Fiecare poveste are în centrul acţiunii o familie cu doi sau trei copii. Doi fraţi fac cunoştinţă noua lor surioară, un băieţel care are o carie este tratat de către un dentist, unul dintre copii se îmbolnăveşte şi trebuie să fie operat, doi fraţi merg pentru prima oară la grădiniţă (în text apare school=şcoală, dar din ilustraţii se vede că e vorba de o instituție de învăţământ preşcolar), doi fraţi au fost invitaţi pentru prima oară la o petrecere cu costume, iar doi fraţi zboară cu avionul pentru prima dată.

În prezent, povestea pe care încerc să o fac a fi cea mai utilă şi mai simpatică pentru micuţa noastră este povestea despre mersul la dentist.

experiences

A. (2 ani şi 3 luni) se împotriveşte adesea spălatului pe dinţi. Nu îmi place să o spăl cu forţa, dar mai fac şi asta atunci când ultima masă a fost una dulce sau una cu carne.

Explicaţiile despre cum şi de ce trebuie să avem grijă de dinţii noştri par mai serioase atunci când am alături şi ilustraţiile din carte. Din păcate, A. nu se arată (încă) impresionată de ce i se întâmplă copilului cu dintele cariat. De obicei râde şi închide cartea.

Povestea preferată pare a fi cea despre prima zi la grădiniţă. Este cea mai veselă și mai dinamică dintre toate.

Cartea are un format mic, ideal pentru călătorii. Textele, formulate simplu şi clar, sunt scrise de Anne Civardi, iar ilustraţiile superbe sunt semnate de Stephen Cartwright.

instructiuni pentru parinti

Alte detalii despre cartea The little book of first experiences găsiți pe site-ul Editurii Usborne, iar pentru comenzi îi puteți scrie Adinei: miculcititor@gmail.com

Irina

Locul ăla cu multe cărți faine

…se cheamă Antic Ex Libris și v-am mai povestit despre el pe blog.

Clarificarea clarificărilor pentru cei interesați: nu mă plătește nimeni pentru ceea ce scriu despre această librărie. O fac din tot sufletul, pentru că merită să fie promovată.

Cărțile sunt frumoase și ieftine, și din foarte multe domenii. Nu poți intra într-unul dintre cele patru magazine Antic Ex Libris fără să te lipești instantaneu de ceva.

În cazul nostru, ultimele achiziții de cărți au fost făcute în ciuda unui buget familial foarte potrivnic:

  • O carte-album, de peste 500 de pagini, despre gătit și decorațiuni în stil tradițional (9,99 lei)
  • O carte cu 40 de modele de cusut la mașină (9,99 lei)
  • O carte pentru copii, de tip “desenează și șterge”, cu patru carioci lavabile (7,99 lei)
  • O carte pentru copii, de tipul flip-flap, despre formele geometrice (7,99 lei)
  • Un set de patru cărticele pentru copii, pe tema noțiunilor opuse (4,99 lei) – acest set l-am cumpărat încă din vară, dar pomenesc aici despre el pentru că l-am văzut încă în magazine, iar prețul lui mi se pare excelent.

IMG_6056

Nota bene: până la sfârșitul lunii octombrie, în magazinele Antic Ex Libris din București se fac lichidări de stocuri. Asta înseamnă prețuri și mai mici decât de obicei. Puteți comanda și online.

O toamnă cu multe bucurii să aveți!

Irina

 

Dezinfectant natural pentru mâini

dezinfectantNu sunt obsedată de dezinfectarea mâinilor. De la o vreme însă, atunci când ne deplasăm cu mașina, micuța noastră și-a făcut un obicei să se joace cu pantofii, pe care îi dă jos din picioare și pe care îi întoarce pe toate părțile. Apoi începe să tragă cu dinții de șosete până le scoate, după care se ocupă cu inspecția degetelor de la picioare. Așa că dezinfectăm cât putem. :D

Șervețele dezinfectante nu folosim. Sticluța de dezinfectant pentru mâini pe care o port în geantă am cumpărat-o în urmă cu peste un an. Acum e pe terminate.

La noi, mâinile abia dezinfectate ajung adesea în gură. Mărcile de dezinfectant care se găsesc pe piață au niște ingrediente care mai de care mai dubioase. Și fiindcă nu mă încântă ideea ingerării de resturi de chimicale, am optat pentru o variantă mult mai sănătoasă: dezinfectant natural făcut în casă.

ingrediente dubioase

Rețeta e simplă: alcool alb de 70 grade (de găsit la farmaciile cu laborator) și câteva picături de ulei esențial de mentă (de găsit în magazinele naturiste). Nu aveam în casă sticluță cu pulverizator și chiar mă gândeam cu ce aș putea să o înlocuiesc. În timpul unei vizite la Casa Retro din București, am descoperit o sticluță roz care abia aștepta să fie cumpărată. ;-) În sticluță încap circa 10 ml de lichid.

O sticluță de ulei esențial de mentă de 10 ml costă circa 8 lei, iar 7 lei ne-a costat o sticlă de 50 ml de alcool alb.

Micuța A. adoră dezinfectantul făcut de mine. Am prins-o chiar lingându-și degetele. :D

A. este familiarizată cu mirosul de mentă pentru că cel puțin o dată pe săptămână la băiță folosim uleiuri esențiale de mentă și/sau levănțică.

Irina

Doi ani de blog

Astăzi se împlinesc doi ani de la primul meu articol, prilej cu care trag linie, iar sub ea notez câteva lucruri despre blog.

  • 143 de articole publicate
  • peste 143.000 de vizualizări
  • 17 iulie 2014 a fost ziua recordurilor: 2.653 de vizitatori unici și 3.361 de vizualizări
  • 886 de comentarii
  • 141 de abonați

Potrivit statisticilor WordPress, cele mai citite articole/pagini de pe blog sunt acestea:

  1. Părinți pregătiți pentru situații neprevăzute – peste 10.800 de vizualizări
  2. În căutarea ginecologului ideal… – aproape 9.000 de vizualizări
  3. Nașterea la Spitalul Sf. Pantelimon din București
  4. În căutarea detergentului de rufe ideal
  5. Cântecele pentru piticii amatori de limbă germană
  6. Sfaturi Montessori despre CE citim, CUM citim și CÂND citim copiilor
  7. Pentru părinți: ghiduri de tot felul, în format pdf
  8. Resurse online pentru părinți
  9. Cărțile noastre
  10. 9 activități pentru bebelușii de peste 9 luni

(Clasamentul arată total diferit față de cel de acum un an, și e la fel de diferit față de clasamentul realizat cu ocazia publicării articolului cu numărului 100.)

Cele mai comentate articole sunt acestea:

Le mulțumesc mult Irinei, Ligiei, lui Andru și Ralucăi, pentru sprijinul virtual oferit la creșterea numărului de vizite pe blogul meu. Pe două dintre aceste mămici am avut și bucuria să le întâlnesc și în viața reală. Blogul e de altfel “responsabil” și pentru prietenia mea cu o mămică excepțională – Jo, și tot blogul m-a repus în legătură cu o veche cunoștință, Ela.  Iar lista de prietenii legate virtual continuă: Adelina, Sofia, Svetlana și Loriana. Fetelor, îmi sunteți tare dragi!

Acestea fiind spuse, le mulțumesc tuturor celor care mă citesc și le mulțumesc tuturor celor care mă critică sau mă laudă!

Irina – o mămică grijulie, cu multe idei (uneori mai bune, alteori mai puțin bune), cu multe obsesii; un om limitat și supus greșelii

Cremă tartinabilă pentru micul dejun

De când cu mersul la creșă, diminețile noastre se desfășoară contra cronometru. Micul dejun gustos și sănătos se cere acum a fi și unul rapid.

Inspirându-mă din rețeta găsită pe blogul Mamei în Era Vărsătorului, am găsit o combinație tartinabilă care mi se pare de-a dreptul divină.

reteta crema tartinabila

Rețeta mea de cremă tartinabilă pentru un mic dejun:

  • două linguri de ulei solidificat de cocos
  • o lingură de pudră de roșcove
  • două linguri de miere de rapiță (=mierea mea preferată)
  • două linguri cu vârf de semințe crude de floarea soarelui măcinate (eu le macin într-o râșniță manuală cu cuțite ceramice pe care am cumpărat-o special pentru măcinat diferite semințe și fulgi de cereale)
  • (opțional) puțină vanilie naturală

crema tartinabila

Să aveți poftă!

Irina

Vizita noastră la ferma Cocoşu’ Roşu

Micuţa A. este pasionată de cai şi de ponei. Îi admiră în cărţi şi în desene animate şi îi studiază de la distanţă atunci când trec înhămaţi la căruţe pe drumurile din satul nostru.

Într-o duminică am decis că a venit momentul să mergem să ne împrietenim cu un ponei. Întrucât Ferma animalelor din Pantelimon este la distanţă prea mare de noi, am fost nevoiţi să căutăm o alternativă. Internetul ne-a îndrumat paşii către o fermă din judeţul Giurgiu: Ferma Cocoşu’ Roşu aflată în comuna Ulmi, la intrarea în satul Ghionea, la km. 23 pe Autostrada Bucureşti-Piteşti.

Intrând pe site-ul fermei, am parcurs conştiincios informaţiile şi ne-am delectat cu fotografiile frumoase de acolo.

La fermă am ajuns ca primi vizitatori într-o dimineaţă cam umedă şi mohorâtă. Ziua s-a înseninat pe parcursul celor 4 ore în care am stat acolo.

Prima impresie a fost foarte plăcută. Nu am fost primiţi ca nişte clienţi, ci ca nişte oaspeţi de seamă. Încă de la intrare ni s-a spus că biletele se plătesc la finalul vizitei, „dacă va fi cazul”. Abia la plecare am înţeles misterul din spatele acestor vorbe. Deşi nu scrie nicăieri, am ajuns la concluzia că familiile care mănâncă la restaurantul fermei nu mai plătesc şi biletele. Noi am mâncat acolo şi nu am fost taxaţi pentru cei 21 de lei cât ar fi costat accesul pentru trei persoane.

Locul e plin de flori şi de pomi fructiferi, fiind amenajat în stil rustic, cu mult lemn natur. Turul nostru ghidat a inclus opriri la vaci, la puii de găină, la viţei, la ponei şi în beciul-magazin. Serele nu ne-au interesat fiindcă acasă avem şi noi o mică grădină de legume.

Am studiat aproape toate locurile de joacă din incintă, cu tobogane, balansoare, căsuţe din lemn şi tot felul de constucţii pentru căţărat, maşini-băncuţe din lemn, trotinete, o trambulină mare (aici nu am plătit nimic deşi scria că intrarea e contra cost).

Printr-un gard de sârmă ne-am împrietenit cu doi cai care s-au îngrămădit să mănânce merele pe care le-am adunat de pe jos special pentru ei. Ni s-a spus că sunt și mari amatori de morcovi.

Am dat târcoale ţarcului cu ponei în aşteptarea confirmării din partea micuţei A. că putem să ne apropiem să mângâiem unul. Abia spre finalul vizitei A. a fost de acord să o punem în şa şi să fie plimbată. (Trei ture au costat 5 lei.)

La nici o oră de la sosirea la fermă, aflându-ne la locul de joacă, ne-a învăluit mirosul de pâine proaspăt scoasă din cuptor. Planul nostru a fost de la bun început să mâncăm acolo. Am dat comanda de mâncare în timp ce ne aflam cu fetiţa la trambulină, fără să vedem o listă cu preţuri. La final am cam regretat un pic – 94 de lei pentru: o supă (foarte bună) de pui, două bucăţi de ceafă de porc şi un cârnat la grătar, o porţie de cartofi prăjiţi, două salate (de crudităţi şi de murături), pâine şi un suc la 250 de ml. Întâmplarea oarecum fericită a fost că micuţa A. nu a avut poftă de mâncare, altfel cred că ne-am fi ridicat de la masă nu tocmai sătui.

Meniul restaurantului e sărac din punctul nostru de vedere: doar supă de pui şi cărnuri la grătar sau la ceaun, cu garnitură de cartofi şi salată. Doar mămăliguţa cu brânză şi smântână ar fi fost o variantă de mâncare mai uşoară. Despre variante vegetariene nicio vorbuliţă.

Să vă spun şi de ce ni s-a părut scump. O dată pe lună avem obiceiul să ne răsfăţăm la restaurant cu o masă de prânz. Avem un restaurant preferat unde nu ne-a costat niciodată mai mult de 75 de lei, o masă la care consumăm mereu două supe/ciorbe, două feluri doi, două limonade sau apă minerală.

Având în vedere că la fermă nu am fost taxaţi cu cei 21 de lei pentru biletele de acces şi nici nu am fost taxaţi pentru minutele bune petrecute de A. la trambulină, aş spune că am ieșit destul de câștigați. (Aş fi curioasă să aflu, pentru comparaţie, cât costă o ieşire familială, în genul celei avute de noi, la alte ferme de prin preajma Bucureştiului.)

Cu siguranţă vom reveni la Ferma Cocoşu’ Roşu. Fiindcă este aproape de casă – la o distanţă de 20-25 de minute de mers cu maşina. Şi fiindcă ne-a plăcut atmosfera relaxată şi locul neînghesuit. Data viitoare vom avea însă mâncare la pachet. :D

Irina